Platforma Civică ACȚIUNEA 2012 a luat naștere la începutul acestui an ca o coaliție de organizații non-guvernamentale și grupuri de inițiativă care susțin unirea Republicii Moldova cu România și militează pentru realizarea obiectivului generațiilor trecute, prezente și viitoare de regăsire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului  în cadrul aceluiași stat.

Pe parcursul lunilor ce au trecut, Platforma Civică ACȚIUNEA 2012 a desfașurat manifestări publice și campanii de informare și sensibilizare a întregii populații din România și Republica Moldova cu obiectivul de a  conștientiza necesitatea realizării unității naționale.

În pregătirea activităților dedicate Zilei Naționale - 1 decembrie - și din dorința de a acorda o nouă amploare acțiunilor noastre, ne-am propus organizarea unei școli de cultură și afirmare românească, în perioada 4-6 noiembrie.  Acest proiect își propunea să ofere șansa unui număr de 80 de tineri basarabeni de a participa la prelegeri ținute de importanți oameni de cultură.

Luând în considerare că transportul,  masa și restul cheltuielilor de organizare - însumînd cca. 12.000 lei - urmau să fie acoperite din donații și sperând că vom reuși să revitalizam instituții ale statului amorțite în inactivitate, ne-am permis să solicităm, în scris, spații de cazare, pentru cei 80 de tineri, Institutului pentru românii de pretutindeni - Eudoxiu Hurmuzachi, din subordinea Ministrului Afacerilor Externe. În condițiile în care am primit, din partea oficialilor (directorul instituției, Cristi Dumitru și secretarul general MAE, Robert Cazanciuc), mai multe confirmări verbale cu privire la sprijinul solicitat,  am continuat pregătirile pentru buna desfășurare a cursurilor școlii.

Ieri, 2 noiembrie, am primit din partea Instituției sus menționate, un răspuns negativ la cererea noastră, motivat pueril prin ,,neîndeplinirea standardelor sanitare" (în condițiile în care spațiile de cazare de la Crevedia au fost recent renovate, din banii contribuabililor români).

Din cauza acestui refuz, precum și a dificultăților legate de obținerea vizelor de intrare în România (din 30 de cereri au fost aprobate în timp util doar 5), ne vedem zădărnicite eforturile depuse până acum pentru organizarea acestui proiect. În aceste condiții nu putem să nu constatăm, încă o dată, că, dincolo de declarații și statute frumos formulate, când vine vorba de a face ceva care să conteze cu adevărat, instituțiile statului român sunt, practic, inexistente.

Cu speranță că viitorul ne va contrazice, căci faptele trecutului recent cu siguranță n-au făcut-o, Voluntarii Acțiunii 2012